In lumea noastra actuala sofisticata si tehnologizata, multi copii sunt direct expusi sa descopere lumea prin intermediul ecranului unei tablete, TV sau computer. Devin obisnuiti cu aceste doze super concentrate de informatii si mintile lor tinere se adapteaza repede si ravnesc dupa din ce in ce mai multa stimulare. Nu este deci de mirare ca devine foarte greu pentru copii sa stea linistiti in tacere, sa aiba perioade indelungi de atentie concentrata. Noi adultii ne plangem ca ADHD a luat proportii epidemice, totusi daca ne observam pe noi insine, multi suntem obisnuiti sa fim tot timpul disponibili la telefonul mobil, sa ne umplem momentele libere cand asteptam, cand conducem masina, sau cand mergem la o plimbare, cu verificarea email-ului, a messanger-ului, cu o vizita pe Facebook sau cu o conversatie la telefon. Cat calm si cat spatiu linistit ii acordam mintii noatre? Cat de repede si fara „zgomot” trecem de la o treaba la alta?
Timpul constient petrecut in natura este atat antidot cat si medicament pentru aceasta stare. Lumea naturii functioneaza in armonie spontana cu sursa Divina si de aceea emana pace, frumusete si adevar din esenta sa. Poetii si artistii de-a lungul vremurilor au gasit metafore si inspiratie in natura, pentru ca este oglinda pura a adevarului subtil si spiritual. Numai fiintele umane au abilitatea de a alege constient daca sa actioneze sau nu in armonie cu natura lor divina sau sa o ignore. Restul Naturii este pe pilot automat. Asa dupa cum spunea un profesor zen pe care l-am auzit vorbind, ” Fiintele umane sunt animalele cele mai rele, pentru ca fiintele umane nu stiu care este misiunea fiintelor umane”.
Celor mai constiinciosi parinti si educatori le este foarte clar faptul ca, copiii au nevoie de cat mai multe oportunitati de a-si petrece timp afara, in aer liber. Totusi, daca acest timp este petrecut in locuri de joaca cu cauciuc sau asfalt pe jos, jucandu-se pe echipamente colorate si sclipitoare din plastic, desi contactul cu soarele si aerul sunt benefice, totusi ei nu au contact direct cu natura. Copiii, chiar si cei mari, au nevoie de timp pentru a explora natura in forma ei pura si nealterata. Sa intre in contact cu paduri dense, rauri repezi, munti magnifici, lacuri linistite. Sa alerge desculti in iarba, sa se bucure de nisip si de apa, sa sape in pamant si nu doar intr-o ladita cu nisip, sa observe viermi si insecte sau chiar animale salbatice in habitatul lor. Imi plac parcurile mari din Bucuresti. Aceste spatii verzi sunt destul de mari si populate cu copaci, astfel ca nu vezi si nu auzi orasul inconjurator. Sunt o oaza nepretuita in acest labirint dens de beton. Totusi, raman niste spatii construite artificial carora le lipsesc straturile bogate de ecosisteme naturale spontane pe care le gasim in salbaticie.Chiar si in parcuri, observ ca multe familii raman grupate in zona locurilor de joaca, decat sa le perimta copiilor sa se joace in iarba, cu conuri de brad si ghinde, sau sa faca mici barci din coji pe care sa le trimita sa navigheze pe lac. Daca ne cufundam in contactul cu natura se creaza liniste in mintea si in gandurile noastre. Cand privim norii albi care plutesc pe cerul albastru, mintea noastra se extinde. Imi amintesc, cand eram copil, cum stateam intinsa pe spate in iarba pentru ore intregi si priveam fascinata formele schimbatoare ale norilor. Cand mintea se extinde, cand se creaza spatiu, atunci calitatile subtile precum compasiunea, sensibilitatea artistica, simtul creativ, se ivesc natural si spontan. Atunci cand ramanem ingusti si contractati, stresul creste si toate calitatile noastre nobile raman adormite, in timp ce celelalte precum iritabilitatea si nerabdarea cresc. Acesta este un adevar atat pentru copii cat si pentru adulti.
Asadar, daca ne petrecem timp in natura cu copiii, daca ne permitem sa cultivam tacerea mintii si sa ne deschidem inimile pe masura ce ne plimbam linistiti si atenti, observandu-ne corpul si respiratia, simtind briza si razele soarelui care trec printre frunze, observand detalii in formele scoartei copacilor sau ale frunzelor, uitandu-ne la formele norilor si la culorile cerului – abia atunci vom fi in stare sa impartasim si sa transimtem acelasi lucru copiilor. Bucuria si admiratia sunt contagioase si atunci cand sunt impartasite, ele se multiplica. Daca ne cultivam bucuria autentica de a observa astfel de detalii pentru ca apoi sa le aratam copiilor nostri, copilul ne va impartasi bucuria. Natura este un depozit de intelepciune, adevar si pace – dar pentru a avea acces la aceste comori trebuie sa le abordezi cu deschidere si liniste. Daca mintea este plina de informatii, fara odihna, agitata si plina de griji, chiar daca te afli inconjurat de cea mai linistita gradina de lotusi, tot nu va fi usor sa te transformi.
Ne putem dezvolta aptitudinea de a invata sa oprim sirul gandurilor si sa ne deschidem catre frumusetea momentului prezent pentru a putea experimenta Spiritul Divin care ne inconjoara si care asteapta sa-l primim. Daca va faceti timp sa practicati aceste momente de constientizare impreuna cu copiii, ii veti ajuta sa-si cultive sensibilitatea spirituala si va veti consolida relatia cu ei. Exista cateva practici specifice de meditatie in yoga care va pot ajuta sa deschideti si sa dezvoltati aceasta constientizare – in stilul de yoga pe care il predau este o practica cunoscuta sub numele de “Madhuvidya” , care inseamna „Cunoasterea indulceste” . Intr-adevar, dava ajungem sa percepem Divinul din tot ceea ce ne inconjoara, viata este „indulcita”. Pretuiesc acum nenumaratele experiente avute cu tatal meu, cu care in fiecare week-end, (uneori doar cu mine, alteori impreuna cu fratii mei), petreceam aventuri in natura. Cateodata mergeam cu bicicletele prin desisuri de afine, uneori ne plimbam in liniste cu barca pe o mlastina plina de chiparosi, iar alteori invatam sa recunoastem urme de caprioara prin padure. Vorbeam rar in timpul acestor escapade, pentru ca tatal meu era o persoana extrem de introspectiva, dar acea tacere mi-a creat probabil predispozitia catre meditatie si catre bucuria spatiului tacut, care nu este umplut cu cuvinte si totusi este extrem de plin de insemnatate.
Timpul petrecut cu copiii in natura este un dar nepretuit – mai scump decat a le cumpara ultimul model de tabeta, haine sau jucarii. Este un dar care creaza amintiri pentru o viata si imprima mintii iubire adanca si respect pentru natura.
– Didi Deshaies, presedinte AEN
Pentru a creste si a consolida atasamentul innascut al copiilor fata de minunile si fascinatiile naturii, va invitam la cursul organizat la Centrul Morningstar saptamana viitoare: Copiii si Constientizarea Ecologica – Curs pentru Parinti si Educatori
Didi crede cu tarie in educatia experentiala in aer liber si organizeaza in fiecare vara o excursie cu copiii de la Familia AMURTEL in natura, alaturi de cei de la organizatia Outward Bound. Iata aici poze de la aventura cu canoele din aceasta vara.
Ea a organizat si un program in timpul „Saptamanii Altfel” la Gradina Sociala AMURTEL cu copiii dinPanatau, pentru a ii invata concepte ecologice intr-un mod practic si distractiv.
