Principiile enumerate mai jos indică valorile fundamentale care stau la baza elaborării Curriculum-ului educaţiei Neoumaniste:

  • Principiul universalismului: dezvoltarea unei viziuni ecologice în sensul cel mai larg, adică recunoaşterea interdependentei şi

interconectărilor noastre cu lumea înconjurătoare, culturile, speciile şi locurile sale diverse. Acest principiu generează o vedere de ansamblu a biosferei văzuta ca o familie mare, acordând fiinţelor umane rolul de supraveghetor care îşi are rădăcinile în respectul pentru originile comune şi împărtăşite ale divinităţii şi în esenţa internă a fiinţei umane. Este, de asemeni, recunoscută necesitatea de identificare şi acceptare a valorilor cardinale universale ale umanităţii pentru a uni indivizi din culturi diferite.

  • Principiul educaţiei centrate pe copil : respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor, trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia potenţial, înclinaţii, calităţi), printr-o adaptare corespunzătoare a procesului de învăţare în acordanța cu princiipile de inteligența multipla.
  • Principiul gândirii pozitive: să întărească şi să hrănească respectul de sine, determinarea şi rezolvarea problemelor prin cultivarea unui sens pozitiv despre sine hrănind gândirea pozitivă. Rolul educatoarei este de a fi conştientă de propria atitudine faţă de fiecare copil, căutând cu atenţie şi concentrându-se pe calităţile pozitive, în special la copiii cu comportamente dificile, căutând să înţeleagă şi să remodeleze astfel de comportamente prin compasiune şi intervenţii constructive şi nu prin judecăţi. Atitudinea internă a educatoarelor către fiecare copil formează bazele unei comunicări eficiente şi autentice.
  • Principiul învăţării active: crearea de experienţe de învăţare participativă în care copilul este autorul propriei învăţări, aplicând cunoştinţele dobândite.
  • Principiul dezvoltării holistice: Să planifice activităţi integrate şi interdisciplinare care vor angaja în mod simultan şi care vor stimula copilul la nivel fizic, mintal și spiritual. De asemenea, de a evalua dezvoltarea şi progresul copilului, luând în considerare un model holistic, multidimensional şi multilateral.
  • Principiul echitaţii şi inclusivitătiii : dezvoltarea unui curriculum care să asigure în egală măsură oportunităţi, să celebreze diversitatea şi să cultive atitudini bazate pe dreptate, empatie şi respect pentru demnitatea intrinsecă a tuturor fiinţelor umane, indiferent de sex, etnie, religie sau statut socio-economic. Să furnizeze copiilor oportunitatea de a îndepărta barierele sociale prin dezvoltarea de prietenii cu oameni diverşi, în special cu cei aparţinând minorităţilor dezavantajate.
  • Principiul adevăratei culturi umane: promovarea culturii care “elevează” spiritul uman, duce la expansiunea minţii sau încearcă să transmită valorile preţioase şi istoria către generaţiile viitoare, în contrast cu “pseudocultura”, adică formele de cultură comercializată care este bazată doar pe profit.
  • Principiul motivării intrinsece: Să hrănească şi să protejeze acea sete spontană şi naturală de a învăţa, care există în copil, apelând la curiozitatea şi bucuria copilului de a explora. Să furnizeze oportunităţi pentru un curriculum “emergent” condus de copil şi creat cu ajutorul educatoarei prin extinderea, construirea şi explorarea temelor care provin din interesele copiilor.
  • Principiul educaţiei ca rezultat al reciprocităţii copil-mediu: Să se realizeze interacţiunea participativă și transformativă dintre educatori, copil, părinți și alți membri ai comunității în procesul de dezvoltare a tuturor factorilor implicaţi.
  • Principiul echilibrului interior: Echilibrarea activităților stimulative, extroverse, cu momente dulci de liniște și pace, echilibrarea activităţilor exterioare cu cele interioare, pentru a cultiva adaptarea interioară şi autoreglarea trăirilor emoţionale, astfel permiţând asimilarea de noi informaţii în mod eficient.
  • Principiul cunoasterea aplicata: Educația Neoumanista adaugă un lucru in plus in definiția educației, care consta in folosirea practica a abilitaților in timp ce acestea sunt dobândite. Educatorii Neoumaniști caută oportunitaţi originale de dezvoltare a abilitaților iar aceasta este esența evaluării progresului copilului.